Există oameni care își țin spatele cocoșat de ani de zile. Nu din lipsă de grijă față de postură, ci pentru că la un moment dat corpul lor a ales această formă pentru a se proteja, pentru a compensa, pentru a funcționa cum poate în mijlocul durerii, al stresului și al oboselii acumulate. Cifoza cronică, în multe cazuri, nu este doar o deviație a coloanei, ci un semn că ceva mai profund, poate chiar emoțional, a avut loc și a fost depozitat acolo, în țesuturi, în musculatura profundă, în fascie.
Am văzut oameni care au venit la mine cu speranța că pot face ceva – orice – ca să nu mai simtă acea greutate apăsătoare între umeri sau acea oboseală care apare doar din statul în picioare câteva ore. Și de multe ori, în aceste cazuri, abordarea clasică, cea care vine cu întinderi agresive sau manipulări forțate, nu doar că nu ajută, dar poate chiar adânci un tipar deja prezent în corp. Aici, blândețea devine un instrument terapeutic puternic. De aceea, în cifoza cronică, Terapia Bowen oferă o cale diferită – una care nu forțează corpul, ci îl invită să se reconfigureze din interior.
Când aplic mișcările Bowen în jurul coloanei toracale, în zona omoplaților sau pe fascia care se leagă de musculatura extensorilor spatelui, nu urmăresc doar o detensionare locală. Urmăresc un dialog cu întregul sistem nervos, pentru că schimbarea posturii nu vine doar din mușchi, ci din percepția pe care corpul o are despre sine. Iar ceea ce mă uimește de fiecare dată este cât de profund răspunde corpul atunci când este abordat cu respect și răbdare, nu cu forță.
Un om cu cifoză cronică nu are nevoie să i se spună „stai drept”, ci să i se ofere un cadru în care corpul să poată simți că e în siguranță să se întindă din nou, să se deschidă, să respire fără frică. Pentru că da, cifoza afectează nu doar postura, ci și respirația. Îngrădește plămânii, comprimă diafragma, modifică ritmul respirației și, implicit, echilibrul întregului corp. De aceea, în lucrul meu cu persoanele care au această condiție, acord multă atenție și ritmului respirației, modului în care se schimbă după fiecare ședință, și felului în care corpul începe treptat să se reorganizeze.
Și nu e vorba de o minune care se întâmplă într-o singură sesiune. E un proces. Uneori lent, alteori surprinzător de rapid, dar întotdeauna condus de corp, nu de terapeut. Și cred că aici e una dintre lecțiile cele mai frumoase pe care le-am învățat în toți acești ani: corpul știe. Tot ce trebuie să facem este să îl ascultăm și să-i dăm spațiu să-și spună povestea.
Așadar, dacă ai lucrat cu persoane cu cifoză sau poate chiar tu te confrunți cu această problemă, gândește-te la Terapia Bowen nu ca la o soluție rapidă, ci ca la o invitație de a reconstrui o relație sănătoasă cu propriul corp. Uneori, ceea ce pare o simplă problemă de postură este de fapt un semnal mai profund – că e timpul să te întorci înapoi în corpul tău, cu blândețe, cu atenție și cu răbdare.
