Sunt anumite situații în cabinet care se repetă atât de des, încât ajungi să le recunoști chiar din primele minute. Un client vine și îți spune că nu mai poate să ridice brațul complet, că se îmbracă cu greutate sau că uneori trebuie să-și folosească cealaltă mână ca să-și tragă haina pe umăr. Îți arată mișcarea, vezi blocajul, dar mai ales vezi frustrarea. E acel gen de problemă care nu doare neapărat intens, dar care sapă în răbdarea omului, zi de zi. Și când începem să explorăm în profunzime, ajungem foarte des la un mușchi pe care nu îl bănuiesc mulți: subscapularul.
Subscapularul e un mușchi ascuns, dar esențial. E adânc, aproape lipit de coastă, și face parte din centura rotatorilor – acel ansamblu delicat și extrem de important care oferă stabilitate și mobilitate umărului. Deși nu se simte ușor la palpare și nu e cel mai ușor de izolat, rolul lui e crucial. El participă la rotația internă a brațului și menține capul humerusului în poziția corectă în articulație. Când subscapularul e tensionat sau chiar spastic, mobilitatea brațului scade dramatic. Și poate trece neobservat, fiindcă durerea nu e mereu locală – uneori e în umăr, alteori în partea superioară a spatelui sau în cot.
Ceea ce face Terapia Bowen atât de valoroasă în această situație este tocmai faptul că nu acționează doar pe suprafață. Nu e o terapie care frământă mușchiul până când cedează. Nu urmărește să forțeze eliberarea, ci invită sistemul nervos să revină într-o stare de siguranță și relaxare, în care corpul poate să-și regleze tonusul muscular în mod natural. Iar când vine vorba de mușchi adânci, cum e subscapularul, această abordare blândă e, de fapt, cea mai eficientă.
Am avut clienți care făcuseră deja fizioterapie, exerciții, stretching, dar umărul tot nu se mișca bine. Când începi o sesiune Bowen, nu cauți neapărat să lucrezi direct pe umăr. În multe cazuri, corpul are nevoie mai întâi de o eliberare în zona toracală, în coloană, sau în partea opusă. Dar, în final, ceea ce se întâmplă este o reorganizare internă, iar subscapularul, odată ce primește „permisiunea” sistemului nervos de a se relaxa, își recapătă flexibilitatea. Și mișcarea brațului se schimbă, fără să fi aplicat nicio presiune dureroasă, fără să fi insistat pe durere.
Bowen ne învață că nu e întotdeauna nevoie să lucrăm „direct” pentru a obține rezultate. E o lecție despre răbdare, despre inteligența corpului și despre puterea blândeții. În cazul limitărilor de mișcare ale brațului, abordările forțate pot aduce un beneficiu temporar, dar dacă nu luăm în calcul tensiunea adâncă, legătura cu respirația, cu postura și cu echilibrul general al sistemului, riscăm să tratăm doar efectele, nu și cauza reală.
Când lucrezi cu Terapia Bowen, începi să vezi altfel relația dintre mușchi și nervi, dintre structură și funcție. Iar în cazul subscapularului, descoperi că uneori ceea ce are nevoie cel mai mult este exact ceea ce primește cel mai puțin – spațiu, timp și un impuls subtil care să-i amintească cum e să funcționeze liber, fără constrângeri.
Dacă ți s-a întâmplat să ai sau să întâlnești persoane cu braț blocat, cu mișcări limitate, cu dureri vagi dar persistente în umăr, poate că răspunsul nu stă în mai multă forță, ci într-o terapie care vorbește aceeași limbă cu sistemul nervos. Și, de multe ori, Bowen e exact această limbă.
