Vin adesea oameni la mine cu întrebarea: „Am scolioză, se mai poate face ceva?” Dar tonul cu care o spun e deja încărcat de resemnare, ca și cum le-ar fi fost spus că tot ce pot face e să „se obișnuiască” cu ea. Adevărul e că trebuie să privim scolioza cu mai multă nuanță, fiindcă nu toate formele sunt la fel, și mai ales nu toate sunt ireversibile sau stabile.
Scolioza funcțională e un exemplu clar în care corpul se adaptează unui dezechilibru, nu neapărat unei malformații structurale. Poziția greșită repetată, un traumatism vechi, o diferență de lungime între picioare sau o asimetrie în tonusul muscular pot duce în timp la o curbare compensatorie a coloanei. Nu e vorba de o deformare osoasă propriu-zisă, ci de o strategie pe care corpul o adoptă ca să mențină echilibrul în mers, în șezut, în orice mișcare de zi cu zi. Iar vestea bună este că tocmai pentru că e o strategie adaptativă, poate fi recalibrată.
Ce face terapia Bowen diferit în această poveste? În primul rând, nu vine să „corecteze” cu forța o coloană care pare deviată, ci mai degrabă o ajută să-și regăsească axul prin eliberarea tensiunilor din tot corpul. Pentru că, da, scolioza funcțională nu e niciodată doar despre coloană. E despre pelvis, despre musculatura picioarelor, despre umeri, despre diafragmă și chiar despre respirație. Dacă încerci să „îndrepți” doar coloana, dar nu ții cont de ce a generat deviația în primul rând, corpul va reveni la același tipar, pentru că acela e, momentan, cel mai eficient mod în care el știe să funcționeze.
Prin secvențele Bowen, corpul primește mesaje clare, dar non-invazive, de relaxare și reorganizare. Lucrăm cu sistemul nervos autonom, cu fascie, cu mușchi posturali adânci care nu pot fi accesați ușor prin alte metode. Rezultatele nu sunt instantanee, dar sunt reale și stabile. Nu spun că în toate cazurile coloana revine la o linie perfect dreaptă – nu despre asta e vorba – ci despre cum corpul începe să se miște mai liber, despre cum durerea dispare sau se diminuează, despre cum respirația devine mai profundă, despre cum clientul își recâștigă o postură mai conștientă și mai armonioasă.
Țin minte un adolescent de 17 ani, adus de părinți după un control de rutină la ortopedie. Avea o scolioză funcțională ușoară, dar deja începuse să acuze dureri în zona lombară și oboseală musculară rapidă. După câteva ședințe de terapie Bowen, nu doar că durerea s-a diminuat considerabil, dar și postura lui s-a schimbat vizibil. Era mai prezent în corpul lui, mai echilibrat pe ambele picioare, mai încrezător în mers. Și totul s-a întâmplat fără nicio forțare, fără exerciții complicate, doar cu o susținere blândă și inteligentă a propriului sistem de autoreglare.
Asta e, până la urmă, esența abordării globale: să nu vezi problema doar acolo unde doare sau acolo unde se vede deviația, ci să asculți întregul corp, să înțelegi legătura dintre diferitele planuri ale posturii și să oferi un spațiu sigur în care el să se poată reechilibra. Pentru că, în scolioza funcțională, corpul nu cere corecție. Cere înțelegere.
Și dacă ești terapeut, îți spun din propria mea experiență că una dintre cele mai valoroase calități pe care o poți cultiva este răbdarea de a privi dincolo de simptom. Iar dacă ești cineva care suferă de o astfel de formă de scolioză și simți că ai epuizat variantele clasice, poate e timpul să încerci o cale diferită. Una care nu te obligă să forțezi, ci te învață să te asculți.