Când mă gândesc la persoanele cu dizabilități fizice, îmi vine mereu în minte complexitatea fiecărei povești. Fiecare corp are modul său de a răspunde la provocările vieții, iar dizabilitățile fizice aduc cu ele un set unic de adaptări. Nu e vorba doar despre mobilitate redusă sau rigiditate, ci despre o întreagă reconfigurare a modului în care corpul funcționează.
Terapia Bowen m-a învățat să privesc dincolo de ceea ce se vede. Am lucrat cu oameni care, la prima vedere, păreau blocați într-o situație fără soluție. Însă, de fiecare dată, corpul lor găsea o cale de a răspunde, dacă îi ofereai suficientă răbdare și blândețe. Am avut un client care venea regulat în scaun cu rotile. Nu mai putea merge de ani de zile, dar ce mă impresiona la el era dorința incredibilă de a-și îmbunătăți calitatea vieții. Nu își dorea imposibilul, ci doar să se simtă mai bine, mai puțin încordat, mai liber în propriul corp.
Am început prin mișcări simple, fără a pune presiune. Nu forțăm nimic în Terapia Bowen – lăsăm corpul să preia doar ce are nevoie. La Dan, am lucrat mai întâi în zona umerilor, pentru că tensiunea acolo era aproape palpabilă. Folosindu-și brațele pentru a se deplasa, mușchii din acea zonă erau suprasolicitați, iar durerea îi devenise o constantă. După câteva ședințe, a început să observe o ușoară relaxare. Mi-a spus: „E pentru prima dată când simt că nu trebuie să trag de mine ca să fac totul.”
Un alt aspect pe care l-am observat în lucrul cu persoanele cu dizabilități este modul în care circulația devine o provocare. Rigiditatea prelungită sau lipsa mișcării pot cauza umflături, o senzație de greutate sau chiar amorțeli. Terapia Bowen acționează subtil, stimulând fluxul sanguin și limfatic. Îmi amintesc de o clientă, Elena, care mi-a povestit că se trezește în fiecare dimineață cu picioarele umflate și reci. După ce am lucrat câteva ședințe, în special pe zona lombară și sacrală, umflăturile s-au redus semnificativ, iar ea a început să doarmă mai bine.
Ceea ce mă surprinde de fiecare dată este răspunsul sistemului nervos. Dizabilitățile fizice nu aduc doar limitări în mișcare, ci și un nivel constant de stres. Mulți dintre clienții mei descriu o stare de alertă continuă, de parcă corpul lor ar fi prins într-o luptă interminabilă. Mișcările Bowen creează o oportunitate de resetare. Sistemul nervos, prins între „luptă sau fugi”, începe să se relaxeze, să intre în starea de refacere și calm.
Lucrând cu aceste cazuri, am înțeles ceva fundamental: vindecarea nu înseamnă să „repari” corpul. Nu întotdeauna este vorba despre a schimba situația fizică, ci despre a crea un spațiu în care persoana respectivă să se simtă mai bine, să trăiască mai ușor cu propriul corp. Este ceva ce spun mereu cursanților mei: nu încercați să grăbiți procesul, nu vă concentrați doar pe rezultat. Aduceți răbdare, ascultați, și lăsați corpul să-și găsească propriul drum.
În Terapia Bowen, nu forțăm schimbarea, ci o încurajăm. Și ce este mai frumos decât să vezi cum un corp, indiferent de provocările prin care a trecut, își găsește propria cale de echilibrare? Aceste experiențe m-au învățat că, uneori, cele mai mari progrese sunt acele mici momente în care un client spune: „Parcă astăzi e puțin mai bine.”
A lucra cu persoanele cu dizabilități fizice este o lecție de umanitate și respect. Nu e vorba doar despre a aplica o tehnică, ci despre a oferi sprijin într-un mod care să le permită să-și trăiască viața cu mai puțină durere și mai multă liniște. Este, până la urmă, o călătorie pe care o facem împreună.
